“Daca cea mai Inalta Curte nu poate fi pusa in miscare de cel mai umil individ,atunci justitia ar fi o batjocura"

 George Bernard Shaw

 

Jurisprudență ICCJ

 

Justiţia este coruptă şi aparţine puterii !

Cea mai inaltă instanţă, „etalonul” justiţiei romaneşti, emite decizii pe care este incapabilă să şi le motiveze

 

Decizie concepută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a României

 

Am scris aici aceste rânduri ca să se ştie ce înseamnă instanţele din România și ÎCCJ.

Ne arată exemple de decizii pe care le-a dat ca și modele de urmat.

De exemplu:

- “ forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.” (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.752 din 6 martie 2009)

- “ Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.” (ICCJ. Decizia nr. 752/2009. Comercial)

- „hotărârea instanţei trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor. Această obligaţie a instanţei, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.”

(ICCJ. Decizia nr. 7814/2011. Civil)

Sună frumos dar este pentru naivi !

 

Atunci când nu doresc să discute despre vreun motiv al unei cereri, instanțele nu-l menționează în hotărâri, îl ignoră pur şi simplu.

ÎCCJ emite și decizii ruşinoase*) nu doar decizii justificate, precum decizia prezentată în continuare.

Printre legendele pe care le auzisem despre ICCJ (“înalta”) erau:

-cum că nu-ţi acordă cuvântul în şedinţe sau ţi-l acordă un timp scurt („nu te lasă să vorbeşti”)

-cum că se pronunţă după cum vrea şi apoi va găsi o motivare, după o perioadă lungă eventual; acest lucru mi l-a confirmat şi persoane care lucrează în sistem: odată pronunţată o hotărâre, chiar dacă judecătorul va constata ulterior că a greşit, va păstra hotărârea şi îi va găsi o motivare…

Pe ultima am constatat-o într-o decizie a “înalteicare, la drept vorbind, a ramăs nemotivată pentru totdeauna.  

 

Pentru un imobil solicitat in temeiul Legii nr. 10/2001 şi preluat de către regimul comunist, “înalta” a emis decizia civilă nr. 5013 din 17 septembrie 2008, hotărând ca imobilul să rămână la statul român.

Nu a arătat de la cine a fost preluat imobilul, scopul fiind doar ca imobilul să rămână la statul român.

Motivarea acestei decizii a venit după peste… doi ani, termen nejustificat și suspect iar motivarea a fost un articol de lege care NU poate fi temei de respingere a acțiunii.

Motivarea deciziei îccj” lacunară, nu menționează motivele legale invocate în cererea de recurs, desigur pentru că nu le putea înlătura. 

 

Art. 24 din Legea nr. 10/2001 – prin care și-a motivat “înalta” decizia în drept – prevede că persoana înscrisă în actul de preluare de către stat a imobilului este presupusă că l-a deţinut la data preluării.

Acest articol este în sprijinul persoanei respective, adică se presupune că ea a deţinut imobilul preluat, dar nu se poate interpreta că persoanele care nu sunt înscrise în actul de preluare nu au deţinut imobilul (ar însemna ca imobilul nu a fost a nici unei persoane).

 

În actul de preluare nu este înscrisă nici o persoană, prin urmare doar cu acel act nu se poate stabili cui a aparținut imobilul și de la cine a fost preluat de către statul român; de la cineva l-a preluat totuşi, pentru că este un act de naționalizare.

Dar “înalta” cu logica ei de “etalon”… a acreditat ideea şi concluzionat că nu a fost preluat imobilul de la antecesorii reclamantului pentru că aceştia nu sunt înscrişi în acel act ! (sic!). Desigur, cu logica ei se poate concluziona că nu a aparţinut nimanui...

(Textual “îccj” notează: in actul de preluare al imobilului nu sunt mentionati antecesorii reclamantului, pentru ca reclamantul sa beneficieze de prezumtia”)

 

Deoarece în actul de preluare nu scrie de la cine s-a preluat imobilul, acţiunea şi recursul reclamantului au fost înaintate ca şi o acţiune în revendicare, în temeiul legilor nr. 10/2001, nr. 645/1945 şi alte legi, revendicarea imobiliară fiind imprescriptibilă.

“Înalta” neputând oferi o motivare juridico-logică, i-au trebuit doi ani să motiveze decizia pe care a dat-o.  Câtă celeritate !

 

În cuprinsul deciziei ar trebui arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlaturat cererea reclamantului, ceeea ce “înalta nu a făcut.

Instanţele inferioare (tribunal, curte de apel) au încercat să motiveze că statul român a preluat imobilul de la o asociaţie maghiară care la rându-i l-a preluat de la antecesorii reclamantului în timpul ocupaţiei ungare.

“Înalta nu a susținut această motivare a instanţelor inferioare.

“Înalta” nu s-a referit nici la faptul că notarea acţiunii civile a antecesorilor reclamantului din anul 1946 în cartea funciară (a imobilului) prin care aceştia cereau restabilirea situaţiei imobilului anterior războiului a fost radiată printr-un decret emis in anii ’50 pentru reglementarea situaţiei unor “bunuri rechiziţionate”, aceasta măsură fiind tot una abuzivă.

Chiar daca pe temeiul dispozițiilor Legii nr. 645/1945 acțiunea antecesorilor de redobândire a imobilului nu s-ar fi încheiat până la preluarea din 1948, reclamantul este persoana indreptăţită a continua acţiunea formulată de antecesorii săi pe temeiul disp. Legii nr. 645/1945, acţiunea în revendicare fiind imprescriptibilă iar din notarea radierii procesului reiese că temeiul de drept al întăbulării imobilului în favoarea statului român a fost Legea nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor, antecesorii reclamantului fiind proprietarii imobilului în 1940.

Desigur că și imobilele preluate prin Legea nr. 139/1940 trebuiau restituite.

“Înaltaîccj a ales tăcerea …, știe ea de ce... (nu e mai convenabil decât să te faci de râs… ? !)

 

Cei trei judecatori înalți” (și numiți pompos “magistrați”) aveau indicaţia să respingă recursul iar îccj” s-a conformat precum în alte vremuri apuse când judeca dosare politice, arătând micimea acestei instituții.

Diferența este acum că dosarele politice le rejudecă, dosarele civile ba.

Dealtfel după vreun an de la pronunţare când am sunat la înalta” să întreb despre motivarea deciziei am auzit prin telefon (probabil de la vreun judecător) către cel cu care vorbeam, care întrebase la randu-i de motivare, un răspuns de forma ți-am spus că aceea (decizia – n.r.) nu se poate face (a se citi “motiva”)”. 

 

Recursul ÎCCJ s-a judecat în lipsă și îccj a tăcut peste doi ani (firește, având în vedere că nu avea cum să înlăture motivele legal invocate de reclamant sau să le menţioneze în decizia dată fără a se compromite și mai mult …).

La o simplă lecturare a deciziei “înaltei se confirmă cele de mai sus  de către oricine cu minime cunoștințe în drept.

*) – în hotărâre nu a vrut să spună „ocupanții Ardealului de Nord au preluat in mod corect imobilul de la antecesorii reclamantului în perioada celui de-al doilea război mondial” pentru ca nu avea argumente şi nici nu suna bine, a facut-o în fapt prin hotărârea pe care a dat-o (îccj).

Q.E.D.

 

Acţiune reclamant. Reclamantul K.I. a chemat în judecată Statul Român prin Prefectura Judeţului Cluj, Consiliul Judeţean Cluj – Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, solicitând:

– să se constate că imobilul situat în Cluj Napoca înscris în C.F. nr. 8188 cu nr. top 8808 a localităţii Cluj-Napoca în trecut conf. înscrierii din aceeaşi carte funciară a aparţinut antecesorilor săi iar apoi a fost expropriat de la aceştia şi a trecut în proprietatea statului român comunist la acea vreme, fără titlu sau plata vreunei despăgubiri, preluarea fiind abuzivă;

– să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 53169/25.11.1959 emisă în baza Legii nr. 511/1955 prin care acest imobil a trecut în proprietatea statului român ca fiind o decizie abuzivă şi în neconcordanţă cu constituţia şi drepturile cetăţenilor statului român de la acea vreme;

– să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 501/28.12.2005 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, prin care acesta a respins cererea de restituire a imobilului înregistrată prin notificarea făcută în condiţiile prev. de Legea nr. 10/2001;

– să se dispună restituirea în natură a imobilului-teren descris în C.F. nr. 8188 Cluj-Napoca către reclamant;

– să fie obligat Ministerul Finanţelor la stabilirea de măsuri reparatorii în echivalent pentru partea din imobil care nu se poate restitui în natură.

 

Sentinţa Tribunalului Cluj. În Sentinţa Civilă nr. 480/2007 Tribunalul Cluj a reţinut:

– potrivit extrasului CF 8188 Cluj imobilul cu nr. top.8808 adevenit proprietatea Asociaţiei Maghiare de Sanator Şcolar conform adresei nr. 1497/1945, fiind licitată la data de 30.01.1943.

– la data de 5 martie 1946 a fost notat în cartea funciară procesul intentat de antecesorii reclamantului împotriva Asociaţiei Maghiare de Sanator Şcolar, având ca obiect anulare acte de dispoziţie, restabilire situaţie anterioară. Această notare a fost radiată odată cu exproprierea imobilului şi trecerea acestuia în proprietatea Statului Român în baza Legii nr.511/1955.

– asupra imobilului au fost înscrise ipoteci şi se pare că pentru executarea unor creanţe garantate cu aceste ipoteci, imobilul a fost scos la licitaţie de Judecătoria Urbană Cluj şi adjudecat de Asociaţia Maghiară de Sanator Şcolar; în lipsa documentelor din aceea vreme, Tribunalul apreciază că asupra imobilului în litigiu a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea lui Cosmuţa Adalbert, antecesor al reclamantului, anterior datei la care s-a întăbulat persoana juridică de la care a fost expropriat.

Legea nr. 260/1945 şi Legea nr. 645/1945 au prevăzut măsuri de anulare a unor acte de dispoziţiune încheiate în perioada ocupaţiei maghiare dar ca urmare a probelor existente la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat că antecesorii subsemnatului nu au redobandit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu la apariţia celor două legi de reparaţie.

 

Decizia Curţii de Apel Cluj. Reclamantul a declarat apel motivat prin art. 282 şi urm. C. proc.civ., Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 498/2003, Legea nr. 260/1945, Legea nr. 91/1945; Legea nr. 645/1945.

Prin Decizia Civilă nr. 410/A/2007 pronunţată în dosarul nr. 1304/117/2006, Curtea de Apel Cluj a menţinut hotărârea instanţei de fond şi a respins apelul declarat de reclamant.

Curtea de Apel a notat în motivele deciziei că imobilul proprietate iniţială a dr. Cosmuta a fost grevat de mai multe ipoteci, vânzarea la licitaţie a imobilului a fost solicitată de către creditori, în baza unei tranzacţii încheiate de proprietara tabulară la data de 09.01.1943, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transmisă “Asociatiei Maghiara de Sanator Scolar”, care şi-a întabulat dreptul de proprietate, la data de 23 aprilie 1943.

Antecesorii reclamantului au formulat o acţiune prin care au contestat tranzacţia încheiată cu pârâta Asociaţia Maghiară de Sanator Scolar şi această acţiune a fost notată în cartea funciara nr. 8188 Cluj, potrivit incheierii 962 din 9.04.1946.

S-a considerat că dovada înregistrării unei acţiuni nu este suficientă pentru a prezuma că acest imobil a fost preluat de la antecesorii reclamantului.

Instanţa de apel a mai arătat că antecesorii reclamantului nu sunt menţionaţi în actul de preluare a imobilului şi a apreciat că nu sunt incidente disp. art. 24 din Legea nr. 10/2001 pentru ca reclamantul să fie persoana îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii.

 

Recursul reclamantului. Împotriva Deciziei Civile nr. 410/A/2007 a declarat recurs reclamantul motivat în drept prin art. 299, 304 ind. 9 si urm. C. proc.civ., Legea nr. 10/2001, actualizată, H.G. nr. 498/2003, Legea nr. 260/1945, Legea nr. 91/1945; Legea nr. 645/1945, solicitând modificarea Deciziei Civ. Nr. 410/A/2007 pronunţată în Dosarul nr. 1304/117/2006 al Curţii de Apel Cluj, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.p.c. – soluţia s-a pronunţat in cauză cu aplicarea greşită a legii, fiind lipsită de temei legal.

În recurs reclamantul a arătat că imobilul în litigiu – cunoscut în perioada interbelică cu denumirea Sanatorul Cosmuţa – a fost preluat de la antecesorii săi de ocupanţii maghiari în perioada celui de-al doilea razboi mondial şi operat in favoarea acestora in cartea funciară. Acest fapt a fost recunoscut şi de cele două instanţe de judecată.

Judecătoria Urbană din Cluj, ca instanţă de carte funciara, sub dominaţie maghiară, cu încheierea nr. 13864/1942, fixeaza vânzarea forţată la licitaţie a imobilului pentru ziua de 30.01.1043, astfel acest imobil este înstrăinat proprietarului de sub B.1 din cartea funciara nr. 8188Cluj-Napoca.

Din actele emise de Arhivele Nationale Cluj, rezultă că după eliberarea Ardealului de Nord, antecesorii reclamantului au formulat o acţiune civilă prin care solicitau anularea actelor de înstrainare, încheiate în timpul de la 30 august 1940 şi până la 11 martie 1944, potrivit disp.art.1 şi urm. din legea nr. 645/1945, făcându-se menţiune că aceste acte au fost încheiate sub presiune datorită perioadei de război şi cu pagubă mai mare de 25%, respectiv 50%, din valoarea acestor bunuri.

Hotărârea celor două instanţe nu au adus nici un argument referitor la poziţia acestora prin care să susţină de ce apreciază că imobilul a trecut în mod corect în proprietatea asociaţiei maghiare şi prin urmare acesta a fost preluat de la această asociaţie şi nu de la antecesorii reclamantului.

Contrar susţinerii prin care se afirmă (în hotărârile instanţelor inferioare –n.r.) că imobilul a fost vândut ca urmare a unor ipoteci, este faptul reţinut în cuprinsul deciziilor celor două instanțe şi a înscrisurilor care emană de la Arhivele Naţionale, din care rezultă că în urma verificărilor făcute în acea perioadă la Arhivele Judecătoriei Urbane Cluj, lipsesc dosarele în care s-a facut licitaţia asupra imobilului în cauză de către autorităţile maghiare.

Având în vedere că nici în perioada anilor 1945 şi următorii nu s-a putut face dovada existenţei acestor dosare, chiar de către stat (în adresa Prefecturii Cluj nr. 5326/1946 către C.A.S.B.I. Bucureşti se arată că din cercetările întreprinse de organele noastre şi a avizelor Serv. Contencios al Prefecturii Cluj, date în baza consultării legilor ungare, dosarele respective lipsesc de la Judecătoria Cluj sectia c.f. precum şi de la Tribunalul Cluj”), în prezent este de neconceput să se reţină culpa reclamantului în pronunţarea soluţiei de respingere a cererii, prin afirmatia că nu a făcut dovada că imobilul a fost preluat de la antecesorii săi şi să i se solicite reclamantului să facă dovada acelor acte.

În lipsa altor dispoziţii, precum şi a altor acte existente la timpul respectiv, având în vedere disp. art. 1 din Legea nr. 645/1945, actele prin care imobilul a trecut în proprietatea Asociaţiei Maghiare de Sanator Şcolar au fost anulate, imobilul revenind în proprietatea antecesorilor reclamantului şi a fost preluat de la aceştia.

Din procesul-verbal nr. 275/12.11.1948 depus la dosarul cauzei, rezultă că potrivit Adresei Serv. Sanitar al jud. Cluj nr. 8069/09.11.1948, a fost naţionalizat Sanatorul Cosmuţa (a antecesorului reclamantului) şi nu Sanatorul Şcolar Maghiar.

Reclamantul arată că nu putut prezenta hotărârea judecătorească care să restabileasca situaţia de carte funciară asupra imobilului revendicat, deşi a făcut toate demersurile posibile, dar a suplinit dovezile necesare unui proces cu acte din care rezultă modalitatea de preluare a imobilului de către asociaţia maghiară.

În condiţiile arătate, chiar şi în cazul în care imobilul a fost preluat de statul român de la o asociaţie maghiară, ca efect al dispoziţiilor Legii 10/2001 reclamantul este persoana indreptăţită a continua acţiunea formulată de antecesorii săi pe temeiul disp. Legii nr. 645/1945, acţiunea în revendicare fiind imprescriptibilă, statul român fiind succesorul acestei asociaţii.

De asemenea acţiunea civilă a antecesorilor notată în cartea funciară a fost radiată printr-un decret pentru reglementarea situaţiei unor “bunuri rechiziţionate”, aceasta măsură fiind tot una abuzivă, temeiul de drept al întăbulării imobilului în favoarea statului român fiind Legea nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor iar antecesorii reclamantului fiind proprietarii imobilului în 1940.

 

Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 5013 din 17 septembrie 2008. Dosar nr. 1304/117/2006

- text integral -

Valeria Pop – Presedinte

Niculae Teodorovici – Judecator

Adina Nicolae – Judecator

Aura Bulzan – Magistrat asistent

S-a luat in examinare recursul declarat de reclamantul K.I. impotriva deciziei nr. 410/A din 15 noiembrie 2007 a Curtii de Apel Cluj – Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie.

I N A L T A C U R T E,

Asupra recursului de fata, constata urmatoarele:

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 1319 din 1.02.2006 K.I. a solicitat sa se constate ca terenul si constructiile amplasate pe acesta, situat in Cluj Napoca, inscris in C.F. 8188Cluj-Napoca, nr. top.8808, a apartinut antecesorilor sai, fiind expropriat si trecut in proprietatea statului abuziv, fara titlu si plata de despagubiri; sa se constate nulitatea absoluta a Deciziei nr. 53169/1959 emisa in baza Legii nr. 511/1955 prin care imobilul a trecut in proprietatea statului; sa se dispuna anularea Dispozitiei nr. 501/28.12.2005 prin care s-a respins cererea de restituire in natura a imobilului respectiv, formulata in temeiul Legii nr. 10/2001; sa se dispuna restituirea in natura, iar in subsidiar, pentru situatia in care restituirea in natura nu este posibila, stabilirea de masuri reparatorii in echivalent.

In motivarea cererii reclamantul a aratat ca imobilul revendicat a apartinut antecesorului sau, fiind cunoscut sub numele de Sanatoriul Cosmuta, asezamant particular pentru bolnavii de TBC.

In perioada ocupatiei ungare asezamantul a fost preluat abuziv de maghiari, iar ulterior, dupa decesul proprietarului Dr. Cosmuta, prin hotararea judecatoreasca din anul 1946 imobilul a fost redobandit de mama acestuia, in calitate de mostenitoare.

Calitatea de mostenitor a reclamantului in raport de fostul proprietar al imobilului a fost recunoscuta de Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca. Desi a depus diligente, reclamantul nu a putut obtine copie a hotararii judecatoresti invocate dela ArhiveleNationale, intrucat acesta nu mai pastreaza acte atat de vechi.

Ulterior Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca a emis Dispozitia nr. 501/18.12.2005 prin care a respins cererea de restituire in natura a imobilului, pe motiv ca reclamantul nu are calitatea de persoana indreptatita si ca dreptul de proprietate nu a fost dovedit.

Prin sentinta nr. 480 din 20 iunie 2007 Tribunalul Cluj Sectia civila a retinut ca din probele administrate s-a facut dovada calitatii de mostenitor a reclamantului fata de antecesorii sai, insa nu s-a facut dovada ca imobilul a fost preluat de la acestia. Sustinerea reclamantului conform careia la aparitia Legii nr. 260/1945 antecesorii sai au redobandit proprietatea imobilului nu a fost dovedita.

Prin decizia nr. 140/A/15 noiembrie 2007 Curtea de Apel Cluj Sectia civila, de munca si asigurari sociale pentru minori si familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

Curtea de apel a retinut ca imobilul solicitat de reclamant a fost grevat, de a lungul timpului, de numeroase ipoteci, ulterior fiind vandut la licitatie publică in data de 9 ianuarie 1942 catre Asociatia Maghiara de Sanator Scolar. Aceasta tranzactie a fost atacata in instanta, potrivit prevederilor legale, insa cursul procesului nu se cunoaste, sustinerea reclamantului in sensul ca imobilul a reintrat in proprietatea autorilor sai nu a fost dovedita. In consecinta nu s-a facut dovada ca statul roman ar fi preluat imobilul de la autorii reclamantului, in cartea funciara a acestuia fiind inscris dreptul de proprietate al statului roman la data de 26 noeimbrie 1959.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in sensul art. 304 pct.9 C.proc.civ.

Reclamantul a aratat ca din probele administrate la dosar rezulta ca imobilul a fost preluat de la autorii sai. Astfel, s-a facut dovada ca vanzarea imobilului la licitatie publica a fost atacata in instanta. Imprejurarea ca reclamantul nu a putut dovedi existenta hotararii judecatoresti pronuntate in cauza nu poate fi retinuta ca o culpa a sa, intrucat a facut toate demersurile in acest sens.

In plus, din adresele emise de parata Consiliul judetean Cluj referitoare la imprejurarea ca a fost nationalizat Sanatorul Cosmuta rezulta ca acesta a fost preluat de la autorii sai, in caz contrar s-ar fi numit Sanatorul Scolar Maghiar.

Chiar si in lipsa unei asemenea dovezi, instanta trebuia sa se raporteze la situatia istorica a regiunii, in sensul ca dupa caderea regimului austro ungar din Transilvania de Nord regimul comunist, care s-a instalat la putere, a expropriat masiv, acesta fiind si cazul imobilului solicitat de reclamant.

Recursul nu este intemeiat pentru urmatoarele considerente:

Conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 alin. 1 “In absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive”, iar potrivit alin. 2 “in aplicarea prevederilor alin. (1) si in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, dupa caz, s-a pus in executare masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar”.

In speta de fata, in actul de preluare al imobilului nu sunt mentionati antecesorii reclamantului, pentru ca reclamantul sa beneficieze de prezumtia instituita de prevederile enuntate mai sus.

Simpla dovada a inregistrarii unei actiuni prin care a fost contestata vanzarea la licitatie a imobilului nu este de natura sa instituie prezumtia ca imobilul a si intrat in proprietatea antecesorilor si a fost nationalizat de la acestia.

Critica privitoare la faptul ca instantele au analizat gresit probele administrate in cauza, nu poate fi cercetata de instanta de recurs, prevederile art. 304 pct.11C.proc.civ. – conform cu care hotararea putea fi modificata atunci cand se intemeia pe o greseala grava de fapt, decurgand dintr-o apreciere eronata a probelor administrate – fiind abrogate la data cand s-a pronuntat decizia data in apel.

Avand in vedere cele mai sus aratate, Inalta Curte a apreciat ca instanta de apel a facut aplicarea corecta a dispozitiilor Legii nr. 10/2001, motiv pentru care criticile formulate nu intrunesc cerintele art. 304 pct.9 C.proc.civ.

In temeiul art. 312 alin.1 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinta ramanerii irevocabile a hotararii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul K.I. impotriva deciziei nr. 410/A din 15 noiembrie2007 a Curtii de Apel Cluj – Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie.

Irevocabila.

 

 

 

Contestaţiile în anulare introduse în această acţiune, au fost respinse deasemenea, precum următoarea:

 

Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6507 din 24 octombrie 2012.

Dosar nr. 1287/1/2012

Florentin Sorin Dragut – Presedinte

Bianca Elena Tandarescu – Judecator

Raluca Moglan – Judecator

Mirela Moisin – Magistrat asistent

S-a luat in examinare contestatia in anulare formulata de K.I. impotriva deciziei nr. 5066 din 10.06.2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia civila si de proprietate intelectuala.

Curtea pune in discutie admisibilitatea contestatiei in anulare.

INALTA CURTE

Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:

Prin decizia nr. 5066 din 10.06.2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia civila si de proprietate intelectuala a fost respinsa contestatia in anulare formulata de K. I. impotriva deciziei nr. 5013/17.09.2008 a aceleiasi instante retinandu-se ca instanta de recurs a analizat toate motivele de recurs, inclusiv pe cel intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 cod procedura civila si a raspuns tuturor argumentelor invocate de recurent dupa gruparea acestora.

Impotriva acestei decizii K. I. a formulat prezenta contestatie in anulare sustinand ca instanta a incalcat dispozitiile art. 261 cod procedura civila, pronuntand o hotarare nemotivata in fapt si in drept care cuprinde consideratii generale asupra contestatiei in anulare si nu se refera concret la motivele invocate in cauza. In continuare, contestatorul si-a manifestat nemultumirea asupra modului de solutionare a recursului.

Contestatia in anulare este inadmisibila.

Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila doar in cazurile si conditiile expres si limitativ prevazute de art. 317 cod procedura civila (necompetenta instantei sau vicii vizand procedura de citare) si art. 318 cod procedura civila (greseala materiala sau nepronuntarea asupra unui motiv de recurs).

Nemotivarea, motivarea contradictorie sau straina de natura pricinii, a hotararii pronuntate intr-o contestatie in anulare sunt motive de reformare a hotararii, posibile doar in recurs, si nu in contestatie in anulare.

(n.r. : câtă ipocrizie, de parcă în recurs au discutat despre motivările contradictorii ale instanţelor inferioare)

Nefiind intrunite cerintele de admisibilitate a contestatiei in anulare, Inalta Curte apreciaza ca exceptia invocata din oficiu este intemeiata si o va admite, respingand ca inadmisibila contestatia in anulare formulata in cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibila contestatia in anulare formulata de K.I. impotriva deciziei nr. 5066 din 10.06.2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia civila si de proprietate intelectuala .

Irevocabila.

 

email: zaliusa2003 (a rond) yahoo.com